Oglind Sufletului

In fiecare zi moare cate ceva, un instinct in anumite momente, momente importante sau nu, pentru noi sau pentru altii, sau pentru toata lumea, o dorinta, un vis, o idee, o fapta, o iluzie, o pala de vant, un imbold, un copil, un suierat, o lume intreaga, un om, sau poate chiar totul.
Este seara in care cunosti un alt om. El te ajuta sa te ridici in prima faza, sa-ti umpli sufletul de bucurie, de mirare, degeaba sau nu, sa crezi ca in sfarsit ti-ai gasit o oglinda a sufletului careia ii vorbesti si ea iti raspunde.
Te miri ca dintr-o data nimic nu mai are sens si parca totusi... poate totul a inceput sa se aseze firesc, si te intristezi si speri ca poate asa este mai bine. Incepi sa cazi si-ti place sa plutesti, sa simti ca oglinda nu te uita, ba chiar iti mai zambeste fugitiv si te priveste cu alti ochi sau cu aceeasi.
Urat este sa crezi ca totul este asa cum iti doresti, cum ai sperat odata, si totusi parca e frumos. Sa poti sa crezi ca altfel nu ar fi cu rost: o viata, un tren, o pasare, un caine care rage, o baba ce te soarbe din priviri pentru ca poate are nevoie de seva fiintei tale, si poate ca e-ndreptatita, pentru ca n-a gasit acea oglinda. Dar poate c-a gasit-o si-a abandonat-o, sau poate nici n-a vrut s-o vada. Sunt lacrimi moarte pe obrazul sau, de care nici macar ea nu stie. Si gandurile toate-i sunt sterse pentru ca stie ca a pierdut definitiv surasul bland si dulce al copilariei.
A spus odata: ,,M-am maturizat" si a uitat sa mai priveasca lumea ca pe-un zbor spre cer, ca pe-un miracol, ii era de-ajuns sa spuna: ,,Eu sunt mare" si in subconstient decizia-i era luata: ,,Am inima de piatra si gandul precum stanca, de mine si de-a mea integritate nu se atinge nimeni, eu stiu cel mai bine, si poate c-am sa mor de suparare, dar cui ii pasa c-am sa mor asa. Oare de ce n-am putut sa gandesc asa odata, pe vremea cand am ales sa fiu stafie intre oameni? Oare cum am putut? Am crezut c-asa trebuie sa fie, ca pot alege prin schimbare si inima de piatra o cale vesnica a fericirii de-ami intregi existenta. Acum ma uit in gol, ma narui, ma sting, incerc, ma zbat, ma lupt, zbier, si nu mai pot sa vad nici o oglinda."