tag:blogger.com,1999:blog-53240410861684858122011-08-02T13:15:22.069-07:00Laurentiu Pachishttp://www.blogger.com/profile/05936749163292101453noreply@blogger.comBlogger11100tag:blogger.com,1999:blog-5324041086168485812.post-4380551271242166302009-06-20T17:31:00.000-07:002009-06-20T18:04:42.917-07:00In fiecare zi moare cate ceva, un instinct in anumite momente, momente importante sau nu, pentru noi sau pentru altii, sau pentru toata lumea, o dorinta, un vis, o idee, o fapta, o iluzie, o pala de vant, un imbold, un copil, un suierat, o lume intreaga, un om, sau poate chiar totul.<br />Este seara in care cunosti un alt om. El te ajuta sa te ridici in prima faza, sa-ti umpli sufletul de bucurie, de mirare, degeaba sau nu, sa crezi ca in sfarsit ti-ai gasit o oglinda a sufletului careia ii vorbesti si ea iti raspunde.<br />Te miri ca dintr-o data nimic nu mai are sens si parca totusi... poate totul a inceput sa se aseze firesc, si te intristezi si speri ca poate asa este mai bine. Incepi sa cazi si-ti place sa plutesti, sa simti ca oglinda nu te uita, ba chiar iti mai zambeste fugitiv si te priveste cu alti ochi sau cu aceeasi.<br />Urat este sa crezi ca totul este asa cum iti doresti, cum ai sperat odata, si totusi parca e frumos. Sa poti sa crezi ca altfel nu ar fi cu rost: o viata, un tren, o pasare, un caine care rage, o baba ce te soarbe din priviri pentru ca poate are nevoie de seva fiintei tale, si poate ca e-ndreptatita, pentru ca n-a gasit acea oglinda. Dar poate c-a gasit-o si-a abandonat-o, sau poate nici n-a vrut s-o vada. Sunt lacrimi moarte pe obrazul sau, de care nici macar ea nu stie. Si gandurile toate-i sunt sterse pentru ca stie ca a pierdut definitiv surasul bland si dulce al copilariei.<br />A spus odata: ,,M-am maturizat" si a uitat sa mai priveasca lumea ca pe-un zbor spre cer, ca pe-un miracol, ii era de-ajuns sa spuna: ,,Eu sunt mare" si in subconstient decizia-i era luata: ,,Am inima de piatra si gandul precum stanca, de mine si de-a mea integritate nu se atinge nimeni, eu stiu cel mai bine, si poate c-am sa mor de suparare, dar cui ii pasa c-am sa mor asa. Oare de ce n-am putut sa gandesc asa odata, pe vremea cand am ales sa fiu stafie intre oameni? Oare cum am putut? Am crezut c-asa trebuie sa fie, ca pot alege prin schimbare si inima de piatra o cale vesnica a fericirii de-ami intregi existenta. Acum ma uit in gol, ma narui, ma sting, incerc, ma zbat, ma lupt, zbier, si nu mai pot sa vad nici o oglinda."<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5324041086168485812-438055127124216630?l=inconsecventa.blogspot.com' alt='' /></div>Laurentiu Pachishttp://www.blogger.com/profile/05936749163292101453noreply@blogger.com0